De ce trebuie să citești „Lolita” de Vladimir Nabokov?

Dacă ar trebui să descriu cum este să citești „Lolita” de Vladimir Nabokov, aș spune că este ca și cum am fost învinsă de către un sociopat. Dacă nu sunteți la curent cu clasicul literar din 1955, „Lolita” este un roman despre Humbert Humbert, în vârstă de treizeci de ani, și infatuarea lui față de Dolores Haze, o fată în vârstă de doisprezece ani (denumită „Lolita”), cu care are o relație de natură intimă. Am făcut zilele trecute o recenzie la cartea „Sticlete”, de Donna Tartt. Acum este timpul pentru o carte mai controversată.

Acțiunea romanului începe după ce Humbert Humbert este arestat de poliție și relatează relația dintre el și Lolita, precum și justificarea către cititor a faptelor sale.

De ce este “Lolita” o operă literară atât de controversată?

Opera literară este controversată, dată fiind premisa care îi determină pe unii să considere cartea îngrozitoare, perversă și mail ales, înfiorătoare. În ciuda tuturor acestor lucruri, „Lolita” lui Nabokov este apreciată drept una dintre cele mai bune cărți din toate timpurile, iar acest lucru este pe bună dreptate.

„Lolita” este o carte uimitoare, scrisă frumos, care abordează teme importante precum obsesia, manipularea și relațiile abuzive, iar persoanele care desconsideră „Lolita” bazându-se pe preconcepțîi pot să își facă un serviciu citind acest roman.

„Lolita” merită să fie citită și am notat mai jos câteva motive pentru care ar trebui să iei serios în considerare să o citești.

“”Lolita”” te obligă să empatizezi cu cineva pe care în mod normal l-ai detesta
Atunci când cineva este acuzat de comiterea unui act oribil, oamenii pot fi adesea pripiți în a judeca persoana respectivă. Când vă confruntați cu o veste atât de oribilă, este mult mai ușor să atribuim în mod insensibil vina în loc să încercam să înțelegem situația, auzind toate părerile posibile. În aceste cazuri, este greu să practici empatia și să încerci să îl privești pe acuzat drept om.

Cu toate acestea, una dintre funcțiile importante ale literaturii este de a ne provoca să nu ne urmăm dorința impulsivă către simplitate. Cititul este o provocare a empatiei, deoarece expune cititorul la multe personaje complexe puse în situații excepționale.

Citirea ‘Lolitei” nu este diferită și poate fi exemplul esențial al acestei provocări către empatie. La urma urmei, Humbert Humbert este un bărbat mai în vârstă, care are o relație sexuală cu o adolescentă. Cineva care a auzit despre „Lolita”, dar nu a citit-o, ar putea spune: „Personajul principal este un pedofil! Lolita este o ispită minoră! Ce putem învăța eventual de la ceva atât de grosolan??” Poate că nimic (deși, personal, nu cred că acesta este cazul). Însă nu vom ști niciodată dacă nu ni se deschide posibilitatea de a empatiza cu cineva care reprezintă un afront la idealurile și principiile noastre.

“Lolita” este o carte pentru oricine care s-a îndrăgostit neputincios la un moment dat …

Scrisul din spatele „Lolitei” pare că aparține unei scrisori de dragoste devenită roman. Scrisul lui Nabokov este un hibrid frumos, între poezie și ficțiune, care izvorăște din romantism. „Lolita” contureză o poveste a unei infatuări pline de atâta pasiune și dor, încât cititorul nu poate să nu fie afectat emoțional și să-și amintească propriile pasiuni din trecut și momentul în care devii atât de captivat de partener, încât totul devine minunat. Fraza care deschide „Lolita” spune:

Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era ea în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita.

Și asta nu este încă cea mai bună parte. Există o anumită scenă aproape de sfârșitul romanului, unde Humbert Humbert pronunță cuvinte atât de înfăptuitoare încât evocă o emoție puternică cititorului. Poate părea ciudat, dar Nabokov este un scriitor atât de excelent, încât un romantic fără speranță poate dezvolta simpatie pentru Humbert Humbert, deoarece dragostea pe care o descrie poate uneori să se simtă foarte reală.

Totusi, “Lolita” NU este o poveste de dragoste

Deși am menționat că „Lolita” este ca o scrisoare de dragoste transformată în roman, cu siguranță nu este o poveste de dragoste. „Lolita” este despre o relație abuzivă, dar detaliată foarte subtil – iar subtilitatea este importantă în acest context.

Cititorii ar trebui să încerce „Lolita”, deoarece romanul este un exemplu excelent al modului în care oamenii abuzivi în relații nu sunt întotdeauna monștri răi, ci personalități seducătoare și fermecătoare care încearcă să profite de simpatia celorlalți. „Lolita” demonstrează că unele dintre cele mai urâte adevăruri sunt ascunse în cele mai frumoase minciuni. Deși nu este declarat direct în roman, adevărul urât este că Lolita este o victimă a unei relații abuzive emoțional. Minciunile frumoase sunt cuvintele dulci pe care Humbert Humbert le folosește pentru a manipula cititorul pentru a-l simpatiza.

Notă: Dacă vrei să afli despre mai multe cărți controversate, vezi aici – 10 cărți interzise în școli

Geniul din spatele „Lolitei” este acela că Nabokov îl obligă pe cititor să empatizeze cu un monstru, să înceapă să-l perceapă drept o victimă umană defectuoasă a iubirii oarbe, dar care să recunoască în cele din urmă că este un individ oribil. Cu toate acestea, trebuie menționat că această concluzie nu este împărtășită de toți cititorii. Unii sunt atât de câștigați de Humbert Humbert încât încă consideră „Lolita” o poveste de dragoste.

Deci, care este scopul de a citi „Lolita” dacă cititorul ajunge la aceeași concluzie ca și cea inițială? În primul rând, cititorul află că a căuta să empatizezi cu un personaj nu înseamnă că acel personaj este absolvit de faptele sale. Mai important, cititorul ajunge să-l deteste pe Humbert Humbert dintr-o perspectivă mai informată. Dacă cititorii sunt capabili să citească printre rânduri, vor înțelege mai multe despre Humbert Humbert și vor mustra personajul nu dintr-o reacție ignorantă, ci dintr-o înțelegere completă a situației. Cititorul are acum dovezile necesare pentru a se simți încrezător în propria judecată.

“Lolita”” atinge teme foarte importante

Tema manipulării este o temă centrală a „Lolitei”. Victimele în relații abuzive nu sunt întotdeauna conștiente de manipularea psihologică care le este făcută, iar unii abuzatori pot convinge victima și pe cei din jur că relația „romantică” este una „normală”. Humbert Humbert ar fi un astfel de individ, iar faptul că unii cititori consideră că romanul este o poveste de dragoste este o dovadă unică a abilității lui Nabokov de a aduce cititorul în poveste pentru a transmite această temă.

„Lolita” angajează direct cititorul, astfel încât nu numai că învață despre manipularea în relații, ci o experimentează și, prin această experiență, obțin o înțelegere mai robustă a capcanelor din spatele încrederii false. Alte teme importante includ dinamica puterii nesănătoase, izolarea victimei și ideea că consimțământul (presupunând că Lolita chiar a avut capacitatea de a consimți) nu face ca o relație să fie mai puțin toxică – toate acestea sunt importante și relevante pentru societatea de astăzi.