Viața în Regiunea Ladakh

Pe Rigzen l-am întâlnit în regiunea Ladakh. Am fost norocoși și ne-a fost ghid în drumeția noastră de câteva zile. Ne-am împrietenit repede, am păstrat legătura după ce am plecat din Ladakh și vorbim destul de des chiar și acum. În primele zile petrecute cu el era cam timid, nu părea dornic prea multă socializare. Dar am început să ne cunoaștem, să ne distrăm împreună și în cele din urmă aveam impresia că ne știm de o viață. Îi suntem extrem de recunoscători pentru grija pe ne-a purtat-o și pentru tona de informații și povești pe care ni le-a dezvăluit în fiecare zi petrecută împreună.

De la el am aflat lucruri fascinante despre budism, despre regiunea Ladakh, despre viața lui acolo. Prin urmare, în momentul în care ne-am hotărât să luăm interviuri oamenilor pe care i-am întâlnit în călătoriile noastre, nu a fost greu să decidem că trebuie să începem cu Rigzen. Pentru că este o persoană extrem de sinceră și pentru că viața lui este diferită față de tiparul cu care suntem noi obișnuiți.

După cum probabil ai observat deja, interviul cu Rigzen este împărțit în mai multe părți. Asta pentru că ne-a dat niște foarte detaliate și nu am vrut să îl cenzurăm. În plus, ne-am hotărât să te lăsăm și pe tine să îi pui întrebări. Astfel, dacă ți-ar plăcea să afli mai multe despre regiunea Ladakh, despre Rigzen sau despre povestea lui, lasă un comentariu conținând întrebarea ta. Vom mai pregăti un interviu scurt cu el dar care va conține întrebările adunate în comentarii. Așa că lasă timiditatea la o parte și spune-ne ce ai vrea sa știi.

Cine esti? Spune-ne povestea ta

Sunt născut într-un mic sat numit Domkhar situat în partea de vest a Ladakh-ului. Domkhar este de fapt foarte aproape de granița Indiei cu Pakistanul și la aproximativ 140 km de orașul principal din regiunea Ladakh, Leh. Domkhar este o vale de 20 km a cărei parte inferioară (Dho în limba ladakhi) atinge râul Indus. Partea superioară (Phu în ladakhi) este acoperită de munți înalți. Acești munți fac parte din Transhimalaya.

Domkhar este un sat la înălțime tipic pentru regiunea Ladakh, aflat la altitudine de peste 4.200m. Vreamea acolo este rece și uneori temperatura minimă oscilează între -20 și -30 grade Celsius. Prin urmare, creșterea legumelor și a fructelor poate fi dificilă. Cultivăm orz, care de altfel este mâncarea tradițională pentru Ladakh, și îl folosim pentru băutura principală numită Chang. Vara reușim să cultivăm legume și să ne lăsăm răsfățați de pomii fructiferi.

În satul natal mi-am petrecut copilăria și am mers la școala până în clasa a V-a. Ulterior, m-am mutat în Dho unde mi-am continuat studiile până în clasa a X-a. Generația mea este prima care are norocul să meargă la școală. Părinții și bunicii mei nu au avut parte de educație școlară.

După clasa a X-a, m-am mutat în Jammu, capitala de iarnă a statului nostru Jammu și Kashmir, oraș în care învăța sora mea. Jammu este un oraș mare la aproximativ 24 de ore pe drum de satul meu natal. Prin urmare, am absolvit școala în Jammu.

Pe perioada cât am locuit în Jammu, mi-am petrecut cele două luni din vacanța de vară în Ladakh, în special în Leh. În Jammu este mult prea cald vara, iar în regiunea Ladakh vara coincide cu sezonul turistic de vârf. Fiind în vacanță am decis că era timpul să încep să câștig niște bani din turism. Am intrat în domeniu și când am dobândit suficientă experiență am început să lucrez ca ghid. Prin urmare, acum sunt ghid și în același timp studiez limbi străine și budismul.

Ce te-a determinat să alegi calea turismului?

În timpul vacanțelor de vară obișnuiam să hoinăresc în Leh și prin împrejurimi. În timpul acela verișorul meu se ocupa de drumeții și ghida grupuri de turiști. M-a întrebat dacă vreau să-l însoțesc și am acceptat. L-am ajutat cu turiștii. Mergeam pe munți împreună cu turiștii, ajutam cu încărcarea bagajelor pe cai, cu montatul corturilor, spălam sculele, serveam etc.

Când am învățat engleza suficient de bine, am simțit că pot și eu să fiu ghid și sa arăt lumii regiunea Ladakh. Știam în același timp că pot să împărtășesc cu turiștii viața și cultura din Ladakh, să îi învăț despre budism. Și voiam și eu să aflu mai multe despre societățile de unde veneau turiștii, despre stilul lor de viață și cultura lor. Acest schimb cultural m-a făcut să îmi doresc să devin ghid. Și este incredibil să cunoști lume din toate colțurile lumii, să facem schimb de experiențe și culturi.

Cum este să crești în regiunea Ladakh? Ce a însemnat pentru tine să crești într-un loc atât incredibil?

Mă consider norocos pentru că am fost născut într-un asemenea loc. Aici oamenii sunt faimoși pentru sinceritatea lor, simplitate și amabilitate. În regiunea Ladakh oamenii tineri îi tratează cu respect pe cei în vârstă și se salută reciproc cu celebrul Jullay. Există, de asemenea, un sistem familial comun în care copiii cresc cu bunicii lor. Este un sentiment foarte plăcut să crești într-o familie mare în care primești multă grijă și dragoste.

În sate, ocupația principală este agricultura. Prin urmare, copiii nu primesc educație doar în școli, ci învață și despre agricultură ajutându-i pe părinții lor la munca în câmp. Cred că asta îi face mai adânc înrădăcinați în cultura lor.

Structura socială în Ladakh este una puternică. Totul este destinat să îi ajute pe ceilalți în vremurile grele, dar și ca să se împărtășească momentele de fericire. Avem un grup de familii numit phaspun care se ajută reciproc și la bine și la greu. De exemplu, când o familie este afectată de un dezastru, nu e niciodată singură. Toți membrii phaspunului și toți vecinii le sar în ajutor și îi fac să se simtă mai bine, au grijă unii de ceilalți. În timpul vremurilor bune sau la sărbători, phaspunul va sărbători împreună.

Un alt grup de familii numit Rmosbhes se ajută la arat. Sunt grupuri specifice pentru a ajuta la nunți sau la decese. Aceste grupuri transformă ajutorul reciproc în ceva obligatoriu. În acest mod nimeni nu este lăsat să se descurce singur. Este un sistem care asigură o sursă imensă de siguranță și fericire pentru oameni.

Cum a fost la școală pentru tine? Este școala accesibilă pentru orice copil?

Părinții își trimit copiii la școală la vărsta de 5-6 ani. Majoritate copiilor se duc la școala până în clasa a X-a. Din păcate acest nivel este sinonim cu o rată mare de eșec școlar. Mulți se îndreaptă către agricultură sau se decid să intre în armată. Alții caută să se angajeze în turism sau în slujba Guvernului.

Da, școala este accesibilă pentru fiecare copil, este gratuită și oricine poate merge la școală. În școala primară, copiii primesc prânzul gratuit. Acest sistem a fost implementat pentru a atrage copiii la școală. Și chiar funcționează pentru că prânzul de acasă are gust față de cel de acasă. Problema majoră constă în calitatea educației, problema care se reflectă în rata de eșec mare la examenele din clasa a X-a.

Unde ai învățat să vorbești engleză atât de bine? Și ce alte limbi străine mai cunoști?

Oh! Nu pot spune că știu să vorbesc limba engleză atât de bine (Nota Our World to Wander – știe să vorbească extrem de bine, e doar modest!). Dar da, mi-am dorit mult să învăț engleza. Când vedeam alte persoane care știau să vorbească în engleză fluent mă stimula și mă făcea să îm doresc și eu să ajung ca el/ea. Prin urmare, am fost la SECMOL – este o organizație non-guvernamentală pentru tineri, cu sediul în Ladakh. Am stat acolo câteva luni ca să învăț limba engleză și asta m-a ajutat foarte mult. De atunci exersez și învăț mereu câte ceva. Știu să vorbesc în limba ladakhi, în hindusă și știu și un pic de franceză și tibetană.