Răsărit versus apus printre templele din Bagan

Când spui Myanmar toată lumea se gândește la Bagan. La nenumăratele temple budiste, vedete în pozele tuturor călătorilor care se aventurează să le descopere. Și de ce să nu recunoaștem, și pentru noi timpul petrecut printre templele din Bagan este în topul experiențelor de până acum.

Cum să nu rămâi cu gura căscată în fața unor asemenea construcții?

Și totuși de ce e atât de celebru acest Bagan? Da, da, e locul ăla cu multe temple; dar în același timp, ascunde detalii care ne cuceresc și ne fascinează. Templele nu au fost ridicate peste noapte. A durat peste 250 de ani, începând cu secolul 11, să fie construite. În perioada aceasta aici se afla capitala imperiului Pagan. Imperiul Pagan este renumit pentru că este primul care a reușit să unifice regiunile care astăzi alcătuiesc Myanmarul. Și mai este renumit pentru faptul că a încorporat budismul Theravada drept principala religie a imperiului. Iar acest fapt a dus la construirea a peste 10.000 de monumente religioase, inclusiv templele care ne fură privirile astăzi în Bagan (din păcate au mai rămas mai puțin de 2.500).

Când vine vorba de temple, Bagan cu siguranță nu duce lipsă

De ce atât de multe temple?

Cea mai frecventă întrebare pe care o auzeam când ne plimbam printre templele din Bagan era „De ce sunt atât de multe temple”? Înainte să dezvolt, trebuie să vă spun un răspuns care m-a amuzat: „Dar creștinii de ce contruiesc atât de multe biserici?” Asta le-a spus un ghid zâmbăreț turiștilor europeni din grupul lui. Dar revenind la templele din Bagan și la numărul lor impresionant, ele au legătură cu credința budistă conform căreia acțiunile din timpul vieții decid soarta noastră după moarte. Pe scurt, dacă faci fapte bune ai șanse la o reîncarnare mai bună. Dacă nu, ai șanse să te reîncarnezi în ceva nu tocmai plăcut. Iar construirea templelor este clar pe lista faptelor bune.

Prin urmare, regii nu s-au sfiit să construiască din plin ca să își asigure o „contabilitate” cât mai favorabilă, eventual una care să le șteargă păcatele legate de războaie. Și culmea e că până și regimul militar atât de controversat care a dominat Myanmarul începând cu 1962, a fost un susținător al acestei practici. Astfel că ici-colo poti vedea și cate un templu nou, plin cu aur si cu elemente care numai la o țara săracă nu te fac să te gândești. Dar care cel mai probabil reprezintă speranța vreunui general într-o reîncarnare de succes.

Cutremurul recent (August 2016) a acoperit multe temple cu schele, în special în părțile superioare. Pentru că, din păcate, vărfurile au avut de suferit.

Baganul ocupă un loc de cinste în topul locurilor de vizitat în Asia de Sud-Est alături de Angkor Wat din Cambodgia și Templul Borobudur din Indonezia. Dar spre deosebire de ele, templele din Bagan nu sunt incluse pe lista UNESCO a patrimoniului mondial. Asta pentru că încadrarea pe lista UNESCO depinde de o serie de factori. Iar în cazul Myanmarului, proiectele de restaurare derulate haotic sunt unul dintre motivele pentru care incredibilul complex de temple să fie in continuare pe lista de așteptare. Și am văzut și noi cu ochii noștri ce înseamnă „restaurare” pentru că te lovești de gresie și faianță acolo unde cu siguranță nu au ce căuta, sau mai vezi câte un petic de beton acolo unde ar trebui să fie cărămidă.

Cele mai frumoase momente ale unei zile la templele din Bagan

Dar hai să nu vă mai plictisesc cu astfel de detalii și să trecem la acțiune. Și acțiunea în Bagan se desfășoară în două momente ale zilei: la răsărit și la apus. Dacă te plimbi în timpul zilei printre temple, ai șanse să fii singur chiar și la cele mai celebre dintre ele. Însă cu siguranță nu ai aceleași șanse dimineața devreme când soarele se pregătește să își facă apariția și seara când ne părăsește. Fiecare călător se chinuie să găsească acel templu care să îi asigure o priveliște spectaculoasă dar în același timp și un pic de intimitate. Noi am descoperit că e foarte greu să găsești așa ceva, dar nu imposibil. Dintre toate apusurile și răsăriturile, am ales câte unul din fiecare pentru a vă ajuta să decideți ce e mai spectaculos de urmărit.

Un răsărit înconjurat de baloane

Când te uiți la o hartă a Baganului, multe temple au semne fie pentru apus, fie pentru răsărit. Și de fapt e destul greu să nimerești un templu în care să nu ai o priveliște de vis. Prin urmare, noi am decis să ne axăm căutările mai mult pe intimitate, să fim înconjurați de cât mai puțini oameni. Iar la un răsărit asta chiar ne-a ieșit pentru că am fost singuri-singurei, spre deosebire de apusul la Angkor Wat.

Am descoperit templul cu ocazia unui apus și am zis că sigur poate fi un candidat bun și pentru răsărit. Ne-am uitat pe hartă să vedem traiectoria celebrelor baloane cu aer cald și a fost adjudecat pentru răsăritul de a doua zi. Ajunși la templul nostru, afară întuneric beznă (pentru că din exces de zel am plecat de la hotel mult prea devreme). Ne-am parcat motocicleta și am început să ne furișăm cât mai sus posibil.

Baloanele cu aer cald care își execută numărul de dans fără emoții

Însă nu ne-am așteptat să fie atât de frig (era jumătatea lunii ianuarie). Nu am creut că o să îmi folosesc geaca de puf aici, dar bine am făcut că am luat-o. Am așteptat și iar am așteptat. Și brusc a început să apară un pâlc de lumină. Și o dată cu el am văzut și primul balon cu aer cald. Urmat de încă unul și încă unul. Înainte să apucăm să ne dezmeticim, zeci de baloane treceau prin fața noastră, ca un marș regizat să ne lase cu gura căscată. Nu îmi dau seama ce ne-a impresionat mai mult – cum încetul cu încetul au prins contur templele de pe câmpie sau jocul baloanelor care au dansat între noi și soare. Cred că de fapt combinația dintre ele este cea care vrăjește.

Uneori soarele înghite baloane cu aer cald

E greu de spus dacă fără baloane răsăritul ar mai fi atât de spectaculos la templele din Bagan (sau sunt eu subiectivă pentru că sunt clar un fan al apusurilor). Dar slavă Domnului sunt destul de mulți turiști dispuși să plătească sume impresionante (peste 300USD de persoană) și care astfel ne oferă o priveliște de neuitat. Chiar dacă nu a fost un răsărit tocmai căduros, tabloul din fața mea cu siguranță m-a ajutat să uit de frig. Nu e chiar așa ușor precum pare să numeri baloanele care acoperă cerul în zori de zi

Magia unui apus

Și pe urmă vine rândul apusului. La apus nu am reușit niciodată să fim singurei, de fiecare dată am ales câte un templu care a atras o mulțime de turiști. Dar asta nu a făcut mai puțin impresionant jocul de umbre din fața noastră. Dacă la răsărit nu puteam să ne luam ochii de la baloane, la apus nu știam în ce parte să ne mai uităm. Pentru că oriunde te uiți câte un templu e înghițit ușor ușor de întuneric. Și contrastul dintre lumini și umbre este cel care reușește să fascineze. Dintre apusurile de la Bagan cred că preferatul nostru este cel urmărit de pe templul Ta Wet Hpaya.

Nu prea putem spune că am fost norocoși în ceea ce privește intimitatea la apus. Dar cu siguranță am avut noroc să surprindem doi tineri călugări budiști jucându-se în jurul templelor. Chiar cred că e imposibil să nu pleci cu imagini fotogenice cu ei doi în preajma ta. Savurau și ei apusul la fel de mult ca și noi.

Atunci când vorbim de Bagan, suntem mereu întrebați ce am recomanda între apus și răsărit. E greu de decis, trebuie să le vezi pe amândouă, chiar de mai multe ori dacă timpul îți permite. Abia pe urmă poți (sau poate nu) să te hotărăști care are votul tău. Noi o să lăsăm pozele să vorbească în numele nostru și să găsescă un verdict în ochii voștri pentru momentul cel mai frumos la templele din Bagan.