9 cărți pe care le puteți citi într-o singură zi

I-am auzit pe câțiva dintre prietenii mei plângându-se de faptul că au încercat să revină la obiceiul de a citi cărți, însă nu au reușit să găsească una care să le mențină atenția prea mult timp.

În acest articol, am ales o listă de cărți scurte, pe care le puteți termina într-o singură zi. Am scris un articol despre cum putem citi o carte în 4 zile, dar nu am enumerat niciodată anumite cărți pe care le putem citi. Așadar, în lista de mai jos, veți găsi câteva recomandări de ficțiune și non-ficțiune, foarte îndrăgite de către cititori. Sunt ferm convinsă că orice cititor, fie el începător sau experimentat, le va aprecia.

1. “Feminist(ă), feminiști” – Chimamanda Ngozi Adichie

Această carte scurtă este plină de motive pentru care noi toți ar trebui să fim feminiști. Mi-a plăcut să o citesc, dar eram deja conștientă de majoritatea ideilor pe care autoarea le-a propus. Ca femeie trăind într-o țară în curs de dezvoltare, m-am confruntat cu situații similare sau mai rele, așa cum este descris în carte. Mi-ar plăcea să știu că mai mulți bărbați ar citi această carte. Împărtășesc aici una dintre cele mai dificile citate regăsite în carte, citat cunoscut de fanii artistei Beyonce din melodia sa, „Flawless” :

“”[…] facem un deserviciu mult mai mare fetelor, pentru că le creștem pentru a face față ego-urilor fragile ale bărbaților. Învățăm fetele să se micșoreze, să se facă mici. Le spunem fetelor: Poți avea ambiție, dar nu prea multă. Ar trebui să urmărești să ai succes, dar nu prea mult succes. Altfel, ameninți bărbatul.””

2. “Coraline” – Neil Gaiman

„Coraline” este povestea unei fetițe care pornește într-o aventură, antagonista ei fiind o vrăjitoare malefică. Romanul urmează toate etapele unei povești despre „copil vs vrăjitoare”, fiind superb detaliată. Neil Gaiman reușește să creeze o carte scurtă minunată. Cei care sunt familiarizați cu scrisul lui Neil Gaiman vor fi conștienți de onestitatea crudă pe care o pune în poveștile sale, iar „Coraline” nu este diferită. Legătura părinte-copil, explorată cu o măiestrie atât de delicată, lasă cititorul cu un zâmbet pe fața.

Audiobook-ul, realizat de autorul însuși, este o veritabilă capodoperă. Acesta este completat cu cântece, muzică și dublaje înfiorătoare, fiind o experiență de trei ore extraordinară.

3. “Ascultă cum cântă vântul” – Haruki Murakami

Primul roman al lui Haruki Murakami este o călătorie a naratorului, în timp ce deapănă povești despre cel mai bun prieten al său (The Rat), despre cele trei fete cu care a avut o relație și despre fata care lucrează la magazinul de înregistrări, pe care a întâlnit-o recent și cu care a avut o legătură specială. Povestea începe brusc – cu naratorul prezentându-ne prietenul său și modul în care s-au împrietenit după o ieșire la bere și cartofii prăjiți – și se termină la fel de brusc, când naratorul părăsește orașul pentru a se stabili la Tokyo pentru facultate. Chiar dacă nu există vreo direcție către poveste, te vei simți atras să termini cartea datorită modului seducător în care este scrisă.

Fascinant la această carte este modul „Boku” de redare a ficțiunii – „Boku” este termenul japonez pentru „eu-mine”. Întreaga carte este scrisă sub forma unui dialog între Boku (naratorul) și cititor. De-a lungul cărții, cuvintele lui Murakami te vor face să privești adânc în sufletul tău și te vor face să îți dai seama că oricât de diferit crezi că ești, până la urmă, nu ești singur; sunt oameni care vă simt durerea și vor continua să o simtă.

4. “Ferma animalelor” – George Orwell

Controversata lucrare a lui Orwell a fost una dintre cărțile interzise ani la rândul în școlile din SUA. Cartea poate fi citită și savurată precum o fabulă tradițională cu animale, unde un grup de animale s-au săturat să fie dominate de oameni în toate sferele vieții lor. Astfel, acestea realizează o insurecție de proporții epice, pentru a răsturna oamenii „răi” de la putere și pentru a-și stabili propriul mod de viață „independent” – arând câmpurile, construind mori de vânt și recoltand alimentele pe cont propriu. Din păcate, pentru aceste animale, lucrurile nu rămân la fel de roz. Evenimentele din poveste duc la un sfârșit amuzant, care va lăsa cititorul cu zâmbetul pe buze.

În caz contrar, cartea poate fi luată drept satiră socială- o înțelegere a imperfecțiunilor propriei noastre lumi.

Cartea poate fi interpretată drept o remarcă ironică asupra guvernului (sau asupra celor aflați la putere) și până unde este dispus să meargă pentru a „spăla” creierului cetățenilor săi. Totodată, este pusă în balanță dispoziția cetățenilor de a renunța la controlul asupra propriilor vieți, atâta timp cât pot trăi într-o bulă de negare în care nimic nu este rău în societate.

5. “Love Story” -Erich Segal

Cum să nu te îndrăgostești de o carte care începe cu aceste rânduri:

„Ce poți spune despre o fată de douăzeci și cinci de ani care a murit? Că era frumoasă. Și genială. Că i-a îndrăgit pe Mozart și pe Bach. Și pe Beatles. Și pe mine.”

Pregătiți-vă să va adânciți în pasaje și momente emoționante, pe măsură ce autorul vă conduce într-o călătorie despre ce înseamnă dragostea și cum îți poate afecta aceasta viața. Morala operei este aceea că, oricât de scurtă poate fi povestea de iubire, amintirea ei poate dăinui pentru totdeauna.

Notă: Am scris un articol în care poți afla ce fel de cititor ești în funcție de modul în care citești o carte. Te-ar putea interesa.

Iubirea, în esența sa, înseamnă că nu trebuie să spui niciodată că îți pare rău.

6. “Mic dejun la Tiffany” – Truman Capote

O poveste sfâșietoare, cu personaje defectuoase și credibile în centrul său – „Mic dejun la Tiffany” este încărcat cu citate minunate, care vor rămâne aproape de tine chiar și după ce ultima pagină va fi întoarsă.

7. “Ghidul autostopistului galactic” – Douglas Adams

Un bărbat din Londra și cel mai bun prieten al său devin lipsiți de adăpost atunci când planeta Pământ este distrusă de extratereștri, pentru a face spațiu pentru un drum hiperspațial. Această scurtă și hilară carte vă va duce printr-o călătorie prin univers cu cel mai încântător grup de personaje pe care îl veți întâlni vreodată în literatura SF .

Dar, exceptând acțiunea sa în spațiul cosmic, ceea ce face ca romanul să iasă în evidență este cât de precis înfățișează autorul dorul de casă și sentimentul de nearartenența la un loc propriu – o problemă cu care sunt atacați mulți oameni din generația noastră.

Din păcate, această carte nu mai este disponibilă în limba română. Cu toate acestea, recomand versiunea în engleză datorită originalității scrierii.

8. “Siddhartha” – Herman Hesse

Hesse, scriitor german, a scris „Siddhartha” în 1922. Am inclus această carte în top nu datorită citatelor înțelepte, ci pentru tema sa centrală: importanța urmării propriului traseu în căutarea dezvoltării spirituale. Acest lucru este atât de important în lumea de astăzi, unde cei care încearcă să se regăsească privesc prea adesea spre îndrumatorii lor spirituali, pierzând astfel întreagă esență de a te conecta cu sinele tău interior.

Cartea începe cu tânărul Siddhartha, care își lasă viața confortabilă în căutarea iluminării spirituale. Cel mai bun prieten al său, Govinda, i se alătură. Într-o zi, se întâlnesc cu Buddha, care încearcă să-i convingă să se alăture discipolilor săi. Siddhartha îi spune lui Buddha că, deși crede că învățăturile sale sunt extrem de înțelepte, este credința sa fermă că fiecare individ trebuie să învețe din propriile experiențe. Govinda decide să se alăture lui Buddha în timp ce Siddhartha refuză. Restul romanului este despre călătoria lui Siddhartha prin viață, un traseu al pioșeniei, bogăției, succesului și, în final, al iluminării spirituale.

Consider că mesajul din finalul romanului este puternic și emoționant, susținând ideea de a nu ne externaliza viața spirituală pentru a nu pierde legătura cu lumea noastră internă.

9. “Puterea prezentului” – Eckhart Tolle

Consider că „Puterea prezentului” este una dintre cele mai convingătoare cărți spirituale din ultimii ani.

Ideea principală a lui Eckhart este că nu suntem ceea ce gândim. Atât de multă suferință provine din constantele și involuntarele gânduri, care se nasc în mințile și grijile noastre. Ele ne chinuie, însă de ce se întâmplă acest lucru? Răspunsul este simplu. Gândurile ajung să ne suprasolicite pentru că ne identificăm cu ele. Credem că toate aceste gânduri alcătuiesc cine suntem, însă Eckhart pledează contrariul. Deci, dacă nu suntem gândurile noastre, cine suntem? Suntem conștiința care este conștientă de aceste gânduri. Există un eu (conștientizarea) și gândurile. Două entități.

Dar înțelegerea și încorporarea acestei distincții este cel mai important lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră mentală, emoțională și spirituală. Citind cartea lui Eckhart, veți înțelege de ce.