Author: Irina

La-nceput de toamnă, întotdeauna, îmi place să-mi pun gândurile-n ordine și să-mi fac planuri. Încă din copilărie, înainte de începutul anului școlar, îmi puneam pe foaie, “cu liniuță”, câteva gânduri și planuri pentru noul început.

O medie de menținut sau ajustat, un număr de cărți de citit- niște titluri anume, un record propriu de doborât etc. Ceva, orice, care să mă motiveze, ambiționeze și entuziasmeze. Astăzi, mulți ani mai târziu, începutul de septembrie mă găsește notând, la fel de conștiincioasă, vise, planuri, speranțe și…deadline-uri. Jurnalul copilăriei mele, mov și neapărat “cu cheiță”, a luat, de-lungul vremii, forma diverselor agende- care mai de care mai fancy și mai faină, până a ajuns să fie transformat într-o filă “New” în aplicația Notes.

Chiar și cu aceste schimbări de “recuzită” și statut, entuziasmul a rămas același. E pur, copilăresc, inspirator și mă face să zâmbesc cu sufletul întreg. E ca un soi de premiu de rămas bun, pe care mi-l oferă vara, la plecare, an de an.

Niciodată nu vei fi singur

La-nceput de toamnă, întotdeauna, îmi place să-mi pun gândurile-n ordine și să-mi fac planuri. Încă din copilărie, înainte de începutul anului școlar, îmi puneam pe foaie, “cu liniuță”, câteva gânduri și planuri pentru noul început.

O medie de menținut sau ajustat, un număr de cărți de citit- niște titluri anume, un record propriu de doborât etc. Ceva, orice, care să mă motiveze, ambiționeze și entuziasmeze. Astăzi, mulți ani mai târziu, începutul de septembrie mă găsește notând, la fel de conștiincioasă, vise, planuri, speranțe și…deadline-uri.

Jurnalul copilăriei mele, mov și neapărat “cu cheiță”, a luat, de-lungul vremii, forma diverselor agende- care mai de care mai fancy și mai faină, până a ajuns să fie transformat într-o filă “New” în aplicația Notes. Chiar și cu aceste schimbări de “recuzită” și statut, entuziasmul a rămas același. E pur, copilăresc, inspirator și mă face să zâmbesc cu sufletul întreg. E ca un soi de premiu de rămas bun, pe care mi-l oferă vara, la plecare, an de an.

Mi-am simțit aripile crescând și ducându-mă pe culmile fericirii ca, mai apoi, viața să mi le taie cu brutalitate fix când eram în zbor. Am căzut și mi-am frânt inima; rănile sale mi-au făcut sufletul să plângă, până ce nici ochii n-au mai vrut să lăcrimeze.

Am adunat-o de pe jos, bucată cu bucată, și-am cărat-o acasă-n brațe. Nu-i, fizic, construit un spital pentru astfel de accidente și n-aveam unde-n altă parte să mă duc. Am căutat adânc în buzunarele speranței un strop de forță cu care să-mi pansez zâmbetele triste ale zilelor ce au urmat.

De fiecare dată când rănile dureau, mă încăpățânam să râd, să râd cu pofta ce-mi lipsea. Aveam doar zâmbetul medicament. Apoi tot viața, mi-a venit în ajutor, în nopțile convalescente când, în oglindă, efectul sedativ al zâmbetelor nu mai ajuta. Tot ea m-a dus de mână la fereastră să îmi arate zorii fiecărei zile petrecute așa, până-am priceput că timpul e singurul medicament pe care viața ni-l oferă pentru durerile pe care ea ni le provoacă.

Abia atunci am înțeles cât sunt de norocoasă, că timpul mi-a fost aliat, oferindu-mi darul zilelor vindecătoare. Am înțeles și că tot el sudează răni și dă speranță. Am pierdut șirul nopților petrecute în așteptarea zorilor revelatoare și nici nu știu care a fost exact momentul în care chipul a decis să râdă singur, neforțat. Dar m-am trezit așa, îmbrățișându-mă cu viața, dând mâna cu trecutul și mulțumind Divinității.

Nu cred, totuși, să fi trecut prea mult de-atunci, căci inima încă mai doare; sunt, însă, bucuriile mici, de zi cu zi, ce-i mângâie cu blândețe și speranță rănile și le transformă în cicatrici. Se zice că-s momente-n în care simți c-ai renăscut. Eu nu cred asta. Eu cred că ne-am născut o dată și atât, ca să trăim în fiecare zi; că viața-i una singură și că-i o lecție divină- cu palma grea, dar recompense dulci, care se-nvață cu anevoie, zi după zi.

Și-n fiecare nouă clipă, în care viața vrea să mă provoace, știu sigur că tot ea-i acolo pentru mine, căci suntem una și aceeași. So, smile, baby girl, you’ve got your back all by yourself! <3

Tu si eu vom avea mereu treburi neterminate. Lucruri pe care vrem sa le facem dar nu reusim. Proiecte care ne plac dar pentru care nu ne putem face timp. Oameni pe care ii vrem langa noi dar pentru care incercam sa reinventam ziua de 72 de ore.

Povestea lucrurilor neterminate mereu este o poveste fara sfarsit. Cand ti se pare ca ai terminat ceva, incepe un nou altceva ce iti va da batai de cap. So, one thing at a time.

Povestea lucrurilor pe care nu le poți da înapoi

Sunt trei lucruri pe care nu le poti aduce inapoi, decat cu oarece puteri paranormale, mult peste intelegerea oamenilor de rand:

1. Cuvintele pe care le-ai spus
2. Timpul pierdut
3. O ocazie, dupa ce ai ratat-o.
4. Povestea de astazi este despre lucrurile simple in viata. Despre a avea sau nu nevoie de incredere ca sa mergi mai departe sau de curaj pentru a da inapoi. Orice altceva sunt doar vorbe adunate in vant.
5. Poza este despre vulpe si struguri.

Povestea marketingului adresată femeilor

Azi am găsit un video care m-a distrat. Este vorba despre marketingul pentru sexe. Nu vă gândiți la prostii, ci doar la ambalajele lor.

Tot ce e de femei e roz, tot ce e de bărbați e albastru. Se aplică de la lamele de ras – până la creme și șampoane. Și uitându-mă în geanta cu chestii de spălat, nu mare mi-a fost uimirea când am descoperit că aleg fără să gândesc tot ce este destinat femeilor. Adică funcționează.

O nouă Românie, mai activă și cu o dinamică impresionantă ni s-a arătat ieri în ecrane. O Românie implicată și care dorește o schimbare a modului în care este tratată și a modului în care i se vorbește. Români de peste tot au sancționat cu votul aroganța și indiferența unui partid considerat învingător și au arătat că se poate face o schimbare, în timp real, a ceea ce reprezintă viitorul țării.

Citind și împărtășind reacțiile și implicarea oamenilor din online, m-a uimit o chestie cu care am rămas în cap și azi, la 24 de ore aproape după încheierea votului. Cum se poate atâta bătaie de joc, ca tu, Guvern român, să închizi ochii la gazele lacrimogene și să chemi poliția unui stat străin, să alunge cetățenii tăi de la vot?!

Câtă putere crezi că ai, să simți că nu stârnești ura și indignarea unui popor, manipulat sau nu de televiziuni și internet, când prietenii și rudele lor, ajunse la muncă în afară, trimit, în timp real, poze și filme cu situația cozilor de la ambasade?!

Citește și: Povești din fața televizorului

Ce se întâmplă cu politica atunci când comunicarea devine o armă? Ce se întâmplă cu politicienii atunci când populația înțelege că are arme cu care poate lupta? Pentru prima oară în istoria României, românii au comunicat ceea ce își doresc! Pentru prima oară, s-a putut vota, mai mult decât s-a putut fura! Pentru că oricât de legitim ai putea să crezi că este Victor Ponta, la peste 5 milioane de voturi, trebuie să îți pui, tot legitim, niște întrebări: câte din acestea sunt furate?! cum poți să ai curaj să spui că alegerile au fost corecte când în Teleorman se vota peste 100%?! cum poți să fii prim ministru, adică șef peste cei care organizează alegerile și să candidezi la orice?!

După părerea mea, este de gândit, la fel cum este de pus pe ordinea lucrurilor de schimbat, un lucru primordial: vrei să candidezi la o funcție publică? atunci candidatura trebuie să fie incompatibilă cu orice funcție în aparatul de stat pe care o deții la momentul în care îți depui candidatura: ești ministru, demisionezi, ești deputat, senator, șef de direcție, orice în aparatul pe care oamenii îl plătesc, demisionezi! Pentru că nu e etic corect, ca noi, românii care muncim să asigurăm un aparat de stat atât de mare, să plătim timpul de campanie al vostru, tot prin putința noastră!

Mi-am ascuțit unghiuțele de vreo câteva luni bune pe subiecte ce m-au iritat, dar n-am apucat să le comentez. Primul din ele este un subiect ce m-a deranjat azi, la prima deschidere a tv-ului din ultimele 4 luni.

Aflu că e ultima zi de înscriere în campania pentru prezidențiale. Și că Meleșcanu, alături de alți iluștri indivizi, se înscriu în cursa care se dă pentru fotoliul pe care îl ocupă acum Băsescu. Pe lângă alte baliverne, ascult pe Bercea Mondialu vorbind din ușa dubei de la penitenciar despre drogurile din pușcărie și banii din portul Constanța. Care droguri, care bani, n-a întrebat nimeni. Aud că pe litoral sunt munți de gunoi și aud despre autodenunțul lui Turcescu.

Mă pun în pielea unui om de afaceri și mă gândesc ce legătură au toate drăciile acestea cu taxele, impozitele sau cu problema găsirii unor oameni potriviți, care să facă muncă calificată.

Voi, ce ziceți? Ne reprezintă media?

Ferma animalelor – Varianta ieșeană

“De 20 de ani, la jumătatea lui octombrie, eu locuiesc într-o stână. Sunt privitor mut la hoardele de oi ce se desfășoară în fața blocului meu, aflat fix în miezul acțiunii. De pe geam îi aud (da, prin termopane) cum behăie, urlând și chiuind în noapte, îi văd cum se mișcă în turmă ca să stea la coadă la tarabe sau la acea glastră goală, le miros aroma complexă, un „cupaj„ de pește afumat, alcool mustind în transpirație, urină și nespălare. Iar dacă vă întrebați despre ce transhumanță pestilențială privesc eu de aici, este vorba, desigur, de Sf.Parascheva.

Și aș dori să rămân doar un privitor. Dar când vreau să merg dimineața la serviciu trebuie să dau coate în stânga și-n dreapta ca să trec de masele sufocante. Sau, în anumite cazuri, trebuie să sun la poliție ca să am cum să-mi scot mașina din puțina parcare improvizată rămasă liberă pentru locatarii care, culmea, plătesc abonament la primărie pentru parcare. Sau, în anumite cazuri, în gloria Adei Milea, trebuie să scot femurul din ghiozdan pentru a depărta masele ca Moise – ce bucurie a fost pe capul meu în anul întâi de medicină!

Ca să ajung să beau o cafea seara, trebuie să-mi creez un traseu complex pentru a evita Coada. Coada, element organic, minte colectivă de oi, reminescență glorificată a comunismului, primește literă mare pentru că este o ființă în sine. Coada, ce șerpuiește kilometri buni, pornește de pe străduțele din spatele mitropoliei și se termină la…un geam. Coada este săracă, murdară, nerăbdătoare, înfrigurată, înfometată, nedormită, bolnavă. Coada cere sacrificii umane – primul a fost acum 2 zile. Dar, mai presus de orice, coada este violentă. Într-un an, încercând să ajungem la un restaurant, ne-am intersectat cu Coada pe la zece seara. Un soldat ne-a rugat mult să mai ocolim câteva străduțe pentru că, bietul om, chiar nu mai avea chef să „aplaneze” un conflict iscat de impresia „pelerinilor” că vrem să le furăm locul la Coadă.

Coada, element organic, minte colectivă de oi, reminescență glorificată a comunismului, primește literă mare pentru că este o ființă în sine.

Coada este esența acestei manifestări. Coada este creștină, este spirituală, este credincioasă, este sfântă. Dar Coada este violentă. Coada este ignorantă în fața femeii a cărei sticlă stau să o sărute. Coada nu gândește. Coada este o oaie bună de muls, tuns și tăiat. Chiar dacă e o oaie damblagită, schiloadă, malnutrită și pierdută.

De aia face BOR două milioane de euro într-o săptămână. De aia de Sfânta Parascheva se mănâncă mici și hamsii, se bea bere și vin, se chiuie sălbatic, se vomită și se urinează în spatele sau chiar în holurile blocurilor adiacente distracției, se cumpără blănuri și obiecte care se întrec la gradul de idioțenie și kitch cică „sfințite”. Sunt tarabe întregi cu „toate obiectele sfințite”, de-ți și imaginezi cum o aruncat un popă o găleată cu aghiazmă peste tot plasticul ăla. Undeva Coada pierde spiritualismul și câștigă animalism pur.

Și nu e singura sărbătoare de genul. Dar alte sărbători se numesc Oktoberfest, Zilele Berii sau Vinului, Adunare Câmpenească, Zilele Orașului și alte sărbători nu au loc fix în mijlocul târgului. Alte sărbători nu sunt ipocrite și nu fac profit pe seama săracilor cu banii și cu duhul.

Dar Coada merge mai departe. Înaintează lent spre nimicnicie, se hrănește cu speranță și moare în frig.

1. Berbec

Nativii acestei zodii, duc în general o viață activă și trăiesc la maxim fiecare moment. Chiar și după vârsta de 70 de ani, nativii se implică în diferite evenimente culturale, au pasiuni extravagante și în același timp, își petrec timpul cu nepoții. Contrar așteptărilor, sunt plini de energie și poftă de viață.

2. Taur

Nativii din zodia Taur sunt cei mai longevivi. Aceștia au o speranță de viață de invidiat. În anumite situații, rezistența taurilor la probleme bătrâneții este una excepțională. Ei în general înfruntă cu brio schimbari care intervin odata cu inaintarea in varsta. Este posibil ca unii dintre nativi, să devină irascibili și greu de suportat. Schimbarea de temperament este justificată. În general, ei vor duce o viață liniștită și sedentară, după momentul pensionarii.

3. Gemeni

Contrar așteptărilor, gemenii vor rămâne veseli și activi chiar și la o vârstă destul de înaintată. Pe parcursul vieții, gemenii au o atitudine optimistă și plină de entuziasm. Aceste lucruri sunt prezente și la bătrânețe, unde se simt ca la 18 ani.

4. Rac

Nativii acestei zodii au o stimă de sine foarte vizibilă. Ei doresc să fie la fel de respectați, în special la bătrânețe. Chiar dacă majoritatea au avut un temperament vulcanic pe parcursul vieții, ei sunt adesea iubiți de nepoți. Dacă nu au familie, vor avea animale de companie.

5. Leu

După o anumită vârstă, leii devin mai înțelepți. Dacă au avut o viață agitată plină de provocări, la bătrânețe, nativii acestei zodii devin mai calmi, mai cumpătați și în general, iau kilograme în plus. Ei vor să fie respectați și uneori chiar elogiați, doresc să fie o autoritate pentru copii și nepoți.

6. Fecioară

Odată cu înaintarea în vârstă, nativii acestei zodii devin insuportabili în general. Au o atitudine de nemulțumire față de întreaga lume. Sunt în formă bună și au mintea lucidă și sănătoasă. „Este un domn inteligent!” sau „Este o doamnă cu un caracter insuportabil!” − asta vor vorbi alții despre dvs!

7. Balanță

Întreaga lor viață au iubit tinerețea și le-au fost frică mereu de bătrânețe. După o anumită vârstă, nativii acestei zodii încearcă pe tot posibilul să păstreze anumite aparențe legate de înfățișare și mod de viață. Vor lua măsurile posibile pentru a preveni apariția ridurilor sau a firelor albe și vor lupta cu kilograme în plus. Sunt în stare de aproape orice, doar să vă convingă că au cu 20 de ani mai puțin.

8. Scorpion

Atitudinea scorpionilor este similară cu cea a nativilor din zodia fecioară. Singură diferență este că odată cu înaintarea în vârstă, scorpionii devin tot mai activi. Contrar așteptărilor, devin mai obsesivi și mai greu de suportat.

9. Săgetător

Nativii acestei zodii nu se gândesc la vârsta pe care o au. Ei încearcă mereu să facă abstracție de faptul că au o anumită vârstă și în general nu mai sunt capabili să lucreze la același randament, pe care îl aveau în tinerețe. Ei au un stil de viață activ, sunt fericiți să petreacă timp cu nepoții și copiii lor, își îndeplinesc conștiincios îndatoririle.

10. Capricorn

Pe durata vieții, sunt oameni calculați, serioși și echilibrați. Pun munca pe primul loc. La bătrânețe, aceste lucruri se schimbă radical. Nativii acestei zodii încep să ducă o viață plină de distracție, voie bună și în general devin mai copilăroși.

11. Vărsător

Caracterul rebel iese la iveală la bătrânețe. Sunt o fire excentrică și copilăroasă. Nu-i interesează opiniile celor din jur. La 80 de ani pot să se comporte așa cum vor, fără să le pese de nimic.

12. Pești

În general, peștii sunt speriați de bătrânețe, deoarece le este frică că nu au reușit să facă destule în viață și că puteau da mai mult. Până la final, nativii acestei zodii vor avea grijă de ei însăși.