Old City

Aprindeți niște lumânări parfumate, delectați-vă cu câteva bomboane de ciocolată, cuibăriți-vă în ceva mătăsos și pregătiți-vă să vă lăsăți încălzite de unele dintre cele mai bune romane de dragoste. Răsfoind atât clasici de modă veche (dacă nu ați citit „Mândrie și Prejudecată”, ce mai așteptați?), cât și lecturi actuale, pe această listă veți găsi cu siguranță o lectură pe gustul dumneavoastră.

Indiferent dacă vă plictisesc romanele istorice, care ne transportă la poveștile de iubire de altădată, sau dacă vă pasionează poveștile dulci, care explorează partea fragedă a iubirii, noi vă recomandăm cele mai bune cărți romantice, care să vă facă să roșiți de emoție.

Dacă ești interesat de cărți controversate, vezi aici: 10 cărți interzise în școli

Și dacă nu credeți că sunteți interesată de romantism, oricum aruncați un ochi pe această listă. Genul Romance are multe de oferit, dincolo de romanele siropoase pe care le-ai văzut în copilărie pe noptiera mamei tale. Alături de poveștile de dragoste clasice la care v-ați aștepta, multe dintre cărțile recomandate prezintă, de asemenea, acțiune puternică, personaje diverse, povești de iubire complexe și o scriere suavă, care vă va ține captați până la ultima pagină

1. “Totul se termină cu noi” – Coleen Hoover

Nouă în Boston, Lily, o fată dintr-un oraș mic, crede că a trecut peste prima ei iubire. Ea reușește să îl cucerească pe superbul neurochirurg Ryle Kincaid, pentru a-l face să își încălce regulă „no dating”. Dar căile lui încăpățânate o fac să se întrebe de unde a venit această aversiune a sa față de întâlniri. Și cum un eveniment nu vine niciodată singur, atunci când o flacără veche se reaprinde în inima lui Lily, noua ei relație cu Ryle este deodată zdruncinată.

Când totul pare să meargă fără probleme, Atlas reapare în calea lui Lily, amintindu-i de viața pe care a lăsat-o în urmă. Umplut cu adevăruri oneste despre relații, odată ce ai terminat acest roman, un veritabil rollercoaster emoțional, vei dori să împărtășești această carte tuturor celor pe care îi cunoști.

2. “Vis în alb” – Nora Roberts

Prolifica Nora Roberts a scris peste 200 de romane romantice, dar această carte a obținut note de top din partea fanilor ei, prima din seria „The Bride Quartet”.

Fotografă de nuntă Mackensie „Mac” Elliot conduce o companie de organizare de nunți alături de trei prieteni. Atunci când o zi la slujbă o aduce față în față cu simpaticul profesor de engleză, Carter Maguire, ea realizează că viața ar putea să o conducă la un happy ending.

3. “Proiectul Rosie” – Graeme Simsion

Atunci când protagonistul Don Tillman, un profesor de genetică contestat social, decide că este timpul să se așeze la casa lui, el apelează la o abordare unică pentru a-și găși dragostea: „The Wife Project”, un sondaj scris de 16 pagini, desprecarecrede că va filtra și elimina femeile nepotrivite pentru el.

O participantă la sondaj, Rosie Jarman, este imediat descalificată, deși deține toate calitățile pe care le caută Don. Cu toate acestea, el devine intrigat de căutarea ei de a-și găși tatăl biologic și i se alătură într-un efort colaborat pe care îl numesc „The Father Project”.

Cei doi sfârșesc încurcați într-un vârtej al romantismului și, în ciuda ignorării calculelor sale științifice, Don descoperă că a căuta iubirea este fără rost, deoarece ea este cea care într-un final te va găsi.

4. “Fericirea începe azi” – Jamie McGuire

Abby Abernathy a jurat că își va lăsa trecutul în urmă când va merge la facultate, devenind o fată cuminte siconștiincioasă. Însă toate bunele sale intenții sunt zdruncinate de apariția lui Travis Maddox, tipologia băiatului rău și tatuat din campus, care o păcălește pe Abby într-un pariu timp de o lună. Miza se dovedește a fi mai mare decât își imaginează cei doi protagoniști.

5. “Eleanor & Park” – Rainbow Rowell

Se spune că prima iubire nu se uită niciodată. Testează această teorie, făcând o călătorie în trecut cu Eleanor și Park, doi adolescenți rebeli din Lovestruck, în anul 1986. Sunt suficient de inteligenți încât să își dea seama că dragostea adolescentină nu durează niciodată, însă sunt destul de curajoși și încrezători pentru a testa această teorie.

Un New York Times Bestseller adorat de mulți cititori, Eleanor & Park ne reamintește cum este prima iubire și cât de mult ești atras în ea, pe măsură ce te confrunți cu șansele și cu conștiința faptului că nu durează toată viața.

6. “Circul nopții” – Erin Morgenstern

Un New York Times Bestseller, povestea înconjoară doi tineri magicieni de circ, Celia și Marco, care se antrenează încă din copilărie pentru a concura în arenă. Puțin însă știu că amândoi s-au născut pentru a participa în cadrul unui joc complex, cu o miză extraordinară la mijloc, unde doar unul poate câștiga.

Citește și: 9 cărți pe care le poți citi într-o singură zi

Indiferent de provocările impuse, ei nutresc unul pentru celălalt o dragoste sinceră, dar periculoasă, care se poate sfârși prin a punerea în pericol a tuturor colegilor din circ.

7. “O zi de decembrie” – Josie Silver

Laurie nu a crezut niciodată în dragsote la prima vedere, până când nu l-a văzut pe cel ales printr-o fereastră încețoșată de autobus, în timpul unei zile înzăpezite de decembrie. Ochii lor se întâlnesc într-un moment magic, asemenea celor din filme, iar apoi autobuzul ei părăsește stația.

Pe parcursul anului următor, Laurie caută acest bărbat misterios la fiecare stație de autobuz și cafenea din Londra, dar nu-l găsește în același mod în care sperase.

În cele din urmă, se întâlnesc la o petrecere de Crăciun, când cea mai bună prietenă a lui Laurie, Sarah, îl prezintă pe misteriosul băiat drept noul ei iubit. De-a lungul următorilor 10 ani, viețile acestor personaje se împletesc prin prietenie, inimi frânte și dragoste, pe măsură ce personajele evaluează oportunitățile ratate și potențialul de a-și reconsidera propriile alegeri și căi.

8. “Nebunie de-o vară” – Tracy Brogan

După ce infidelul fost soț al lui Sadie Turner i-a lăsat viața în dezordine, ea speră că o vacanță fără bărbați la casa de lângă lacul mătușii sale o va ajuta să se vindece. Dar familia ei excentrică are alte planuri: să o cupleze cu Desmond, frumosul lor vecin.

Printr-o nouă oportunitate în carieră și secrete dezvăluite, Sadie primește exact opusul pe care și-l dorea din această vacanță. Cu toate acestea, se dovedește că haosul este exact ceea ce are nevoie pentru a se bucura în sfârșit de viață.

9. “Verity” – Coleen Hoover

Scriitoarea în ascensiune Lowen Ashleigh este angajată de Jeremy, soțul celebrei autoare Verity Crawford, pentru a finaliza cărțile contractate rămase în perioada recuperării ei. Lowen decide să rămână la ei acasă câteva nopți pentru a localiza și colecta notițele lui Verity, când ea începe spontan să se îndrăgostească de Jeremy în timpul pe care cei doi îl petrec împreună.

În căutarile ei, ea descoperă un manuscris ascuns, cu un secret de familie înfiorător, care l-ar distruge pe Jeremy. Pe măsură ce relația ei cu Jeremy devine din ce în ce mai intimă, Lowen trebuie să decidă dacă este în interesul ei să dezvăluie acest secret sau să-l păstreze pe veci în întuneric.

10. “Înainte să te cunosc” – Jojo Moyes

Acest best-seller New York Times este un roman amuzant care a vândut peste cinci milioane de exemplare. Povestea Louisei Clark, o fată obișnuită a cărei slujbă este să aibă grijă de Will Traynor, un tânăr imobilizat în scaun cu rotile, este una care te va lăsa în lacrimi. Asigurați-vă că citiți și continuarea, „După ce te-am pierdut”.

11.”Tuturor băieților pe care i-am iubit” – Jenny Han

Indiferent dacă ați văzut sau nu filmul de succes de pe Netflix, bazat pe povestea de dragoste a lui Jenny Han, veți dori cu siguranță să citiți cartea. Când protagonista, Lara Jean Song, află că băieții de care este îndrăgostită au ajuns în posesia scrisorilor ei secrete de dragoste, viața sa amoroasă scapă de sub control.

12. “Căutând-o pe Alaska” – John Green

Dedicată în special cititorilor tineri și îndrăgostiți, “Căutand-o pe Alaska” reprezintă cartea pe care veți dori să o răsfoiți. Scris de același autor care ne-a oferit bestsellerul “Sub aceeași stea”, John Green scrie o poveste despre Miles Halter, care se îndreaptă spre internat pentru a experimenta ceva nou. La scurt timp după sosirea sa, se îndrăgostește de fermecătoarea și bizara Alaska Young.

13.”Pe aripile vântului”–Margaret Mitchell

Dacă nu ați citit până acum această saga de 900 de pagini centrată în timpul Războiul Civil, (sau dacă nu ați vizionat filmul de patru ore), nu este niciodată prea târziu. Scarlett O’Hara, „cavalerul ei perfect”, Ashley Wilkes, și scandalosul, dar cuceritorul, Rhett Butler, reprezintă personajele care au trecut testul timpului. Cititorii au devorat mai mult de 30 de milioane de exemplare ale acestui roman câștigător al premiului Pulitzer din 1936 și, odată ce te vei scufunda în lectură, vei înțelege de ce este o capodoperă a literaturii secolului XX.

Dacă ar trebui să descriu cum este să citești „Lolita” de Vladimir Nabokov, aș spune că este ca și cum am fost învinsă de către un sociopat. Dacă nu sunteți la curent cu clasicul literar din 1955, „Lolita” este un roman despre Humbert Humbert, în vârstă de treizeci de ani, și infatuarea lui față de Dolores Haze, o fată în vârstă de doisprezece ani (denumită „Lolita”), cu care are o relație de natură intimă. Am făcut zilele trecute o recenzie la cartea „Sticlete”, de Donna Tartt. Acum este timpul pentru o carte mai controversată.

Acțiunea romanului începe după ce Humbert Humbert este arestat de poliție și relatează relația dintre el și Lolita, precum și justificarea către cititor a faptelor sale.

De ce este “Lolita” o operă literară atât de controversată?

Opera literară este controversată, dată fiind premisa care îi determină pe unii să considere cartea îngrozitoare, perversă și mail ales, înfiorătoare. În ciuda tuturor acestor lucruri, „Lolita” lui Nabokov este apreciată drept una dintre cele mai bune cărți din toate timpurile, iar acest lucru este pe bună dreptate.

„Lolita” este o carte uimitoare, scrisă frumos, care abordează teme importante precum obsesia, manipularea și relațiile abuzive, iar persoanele care desconsideră „Lolita” bazându-se pe preconcepțîi pot să își facă un serviciu citind acest roman.

„Lolita” merită să fie citită și am notat mai jos câteva motive pentru care ar trebui să iei serios în considerare să o citești.

“”Lolita”” te obligă să empatizezi cu cineva pe care în mod normal l-ai detesta
Atunci când cineva este acuzat de comiterea unui act oribil, oamenii pot fi adesea pripiți în a judeca persoana respectivă. Când vă confruntați cu o veste atât de oribilă, este mult mai ușor să atribuim în mod insensibil vina în loc să încercam să înțelegem situația, auzind toate părerile posibile. În aceste cazuri, este greu să practici empatia și să încerci să îl privești pe acuzat drept om.

Cu toate acestea, una dintre funcțiile importante ale literaturii este de a ne provoca să nu ne urmăm dorința impulsivă către simplitate. Cititul este o provocare a empatiei, deoarece expune cititorul la multe personaje complexe puse în situații excepționale.

Citirea ‘Lolitei” nu este diferită și poate fi exemplul esențial al acestei provocări către empatie. La urma urmei, Humbert Humbert este un bărbat mai în vârstă, care are o relație sexuală cu o adolescentă. Cineva care a auzit despre „Lolita”, dar nu a citit-o, ar putea spune: „Personajul principal este un pedofil! Lolita este o ispită minoră! Ce putem învăța eventual de la ceva atât de grosolan??” Poate că nimic (deși, personal, nu cred că acesta este cazul). Însă nu vom ști niciodată dacă nu ni se deschide posibilitatea de a empatiza cu cineva care reprezintă un afront la idealurile și principiile noastre.

“Lolita” este o carte pentru oricine care s-a îndrăgostit neputincios la un moment dat …

Scrisul din spatele „Lolitei” pare că aparține unei scrisori de dragoste devenită roman. Scrisul lui Nabokov este un hibrid frumos, între poezie și ficțiune, care izvorăște din romantism. „Lolita” contureză o poveste a unei infatuări pline de atâta pasiune și dor, încât cititorul nu poate să nu fie afectat emoțional și să-și amintească propriile pasiuni din trecut și momentul în care devii atât de captivat de partener, încât totul devine minunat. Fraza care deschide „Lolita” spune:

Lolita, lumină a vieţii mele, văpaie a viscerelor mele. Supliciul meu, suflet al meu. Lo-lii-ta: vârful limbii execută o mişcare în trei timpi, coborând pe vălul palatului ca să atingă, la timpul trei, dinţii. Lo. Li. Ta. Dimineaţa, era Lo, pur şi simplu Lo. Cum stătea în picioare, un metru cincizeci în şosete. Era Lola, când purta pantaloni pescăreşti. Era Dolly, la şcoală. Dolores era ea în împrejurări oficiale. Dar, în braţele mele, era întotdeauna Lolita.

Și asta nu este încă cea mai bună parte. Există o anumită scenă aproape de sfârșitul romanului, unde Humbert Humbert pronunță cuvinte atât de înfăptuitoare încât evocă o emoție puternică cititorului. Poate părea ciudat, dar Nabokov este un scriitor atât de excelent, încât un romantic fără speranță poate dezvolta simpatie pentru Humbert Humbert, deoarece dragostea pe care o descrie poate uneori să se simtă foarte reală.

Totusi, “Lolita” NU este o poveste de dragoste

Deși am menționat că „Lolita” este ca o scrisoare de dragoste transformată în roman, cu siguranță nu este o poveste de dragoste. „Lolita” este despre o relație abuzivă, dar detaliată foarte subtil – iar subtilitatea este importantă în acest context.

Cititorii ar trebui să încerce „Lolita”, deoarece romanul este un exemplu excelent al modului în care oamenii abuzivi în relații nu sunt întotdeauna monștri răi, ci personalități seducătoare și fermecătoare care încearcă să profite de simpatia celorlalți. „Lolita” demonstrează că unele dintre cele mai urâte adevăruri sunt ascunse în cele mai frumoase minciuni. Deși nu este declarat direct în roman, adevărul urât este că Lolita este o victimă a unei relații abuzive emoțional. Minciunile frumoase sunt cuvintele dulci pe care Humbert Humbert le folosește pentru a manipula cititorul pentru a-l simpatiza.

Notă: Dacă vrei să afli despre mai multe cărți controversate, vezi aici – 10 cărți interzise în școli

Geniul din spatele „Lolitei” este acela că Nabokov îl obligă pe cititor să empatizeze cu un monstru, să înceapă să-l perceapă drept o victimă umană defectuoasă a iubirii oarbe, dar care să recunoască în cele din urmă că este un individ oribil. Cu toate acestea, trebuie menționat că această concluzie nu este împărtășită de toți cititorii. Unii sunt atât de câștigați de Humbert Humbert încât încă consideră „Lolita” o poveste de dragoste.

Deci, care este scopul de a citi „Lolita” dacă cititorul ajunge la aceeași concluzie ca și cea inițială? În primul rând, cititorul află că a căuta să empatizezi cu un personaj nu înseamnă că acel personaj este absolvit de faptele sale. Mai important, cititorul ajunge să-l deteste pe Humbert Humbert dintr-o perspectivă mai informată. Dacă cititorii sunt capabili să citească printre rânduri, vor înțelege mai multe despre Humbert Humbert și vor mustra personajul nu dintr-o reacție ignorantă, ci dintr-o înțelegere completă a situației. Cititorul are acum dovezile necesare pentru a se simți încrezător în propria judecată.

“Lolita”” atinge teme foarte importante

Tema manipulării este o temă centrală a „Lolitei”. Victimele în relații abuzive nu sunt întotdeauna conștiente de manipularea psihologică care le este făcută, iar unii abuzatori pot convinge victima și pe cei din jur că relația „romantică” este una „normală”. Humbert Humbert ar fi un astfel de individ, iar faptul că unii cititori consideră că romanul este o poveste de dragoste este o dovadă unică a abilității lui Nabokov de a aduce cititorul în poveste pentru a transmite această temă.

„Lolita” angajează direct cititorul, astfel încât nu numai că învață despre manipularea în relații, ci o experimentează și, prin această experiență, obțin o înțelegere mai robustă a capcanelor din spatele încrederii false. Alte teme importante includ dinamica puterii nesănătoase, izolarea victimei și ideea că consimțământul (presupunând că Lolita chiar a avut capacitatea de a consimți) nu face ca o relație să fie mai puțin toxică – toate acestea sunt importante și relevante pentru societatea de astăzi.

Îmi este dificil să argumentez cât de mult – și de ce – „Sticletele” de Donna Tartt m-a captat cu o asemenea putere ca cititor.

Întotdeauna o împătimită a poveștilor cu o înduioșătoare relație mama-fiu, am fost purtată încă de la început de pasajele brutale în care Theo Decker, în vârstă de 13 ani, povestește despre accidentul care a ucis-o pe iubita sa mamă și care i-au stabilit, pe vecie, soarta. Dar chiar și atunci când scena se schimbă – mai întâi Theo merge să locuiască cu familia colegului său în Park Avenue, apoi la Las Vegas cu tatăl său și noua lui soție, apoi înapoi în New York într-un magazin de antichități – am rămas complet fascinată. Alături de Boris, colegul ucrainean al lui Theo, și Hobie, unul dintre cele mai minunate personaje excentrice din literatura modernă, Theo – ciudat, îndurerat și alcoolic, au căpătat rădăcini în inima mea.

Cu toate acestea, „Sticletele” de Donna Tartt este mai mult decât un page-turner de 700 de pagini, centrat pe o pierdere tragică: este, de asemenea, un mister despre un tablou dispărut, o examinare a prieteniei și o analiză asupra naturii artei.

Te-ar putea interesa și: 10 cărți interzise în școli

Mai mult decât atât, Donna Tartt conturează o cronică uneori dramatică, adesea descurajantă, dar mereu mișcătoare, a unui anumit mod de viață.

Acțiunea

Theo Dekker, în vârstă de 13 ani, supraviețuiește unui atac terorist la un muzeu de artă care o ucide pe mama sa. Zguduit și amețit după explozie, el evadează din muzeu cu un tablou de valoare. Din acest moment, Theo este mutat de la o casă la alta, începând de la bogatul său prieten de pe Park Avenue, la tatăl său din Las Vegas și în final, la un prieten anticar din New York. Faptul că deține acest tablou, considerat pe veci pierdut în contextul exploziei, îl va conduce pe protagonist în lumea subterană a dealerilor de artă.

Până la finalul cărții, acțiunea va evolua până la un punct culminant răscolitor, ca mai apoi să se instaleze un ritm mai lent. În acest moment, autoarea devine destul de tiranică în împărtășirea opiniilor filozofice.

Proza

Autoarea are în mod evident un dar pentru a scrie proză.

Frumusețea cuvintelor sale face ca acest roman să fie citit pe nerăsuflate, în ciuda lungimii sale descurajante. La început, lăsam cartea jos cu reticență de fiecare dată când aveam treburi apăsătoare de rezolvat, însă am așteptat cu nerăbdare să o iau din nou în mâna și să citesc din punctul în care am lăsat-o.

Din păcate, la un moment dat, povestea a început să se îngreuneze timp de câteva pagini bune. Dintr-un punct, în carte se derulează evenimente fără vreo semnificație aparte și sunt oferite o mulțime de informații pompoase care, deși sunt relevante, sunt cu mult peste ceea ce este necesar pentru cititor să știe.

Personajele

Personajele acestei cărți sunt extrem de vivide. „Sticletele” a constituit unul dintre romanele de care m-am atașat incontestabil. Am fost tristă când am finalizat cartea, deoarece lectura s-a desfășurat de parcă m-aș fi aflat într-o conversație unică cu personajele, iar întoarcerea ultimei pagini ar fi însemnat încetarea acestui dialog.

Vezi și: 9 Cărți pe care le poți citi într-o singură zi

Personajele sunt frumos conturate, chiar dacă nu sunt întotdeauna descrise pentru a fi plăcute. De fapt, majoritatea personajelor, inclusiv protagonistul Theo, nu sunt foarte plăcute. Multe dintre situații sunt deranjante, cum ar fi alegerile constant greșite ale lui Theo. Știu că acest lucru poate sună ca o critică, dar nu este. Prefer cărțile care mă îndepărtează de zona mea de confort și care conturează personaje aflate în diferite stadii ale evoluției lor.

Concluzie

Cartea este bine scrisă și, pe parcurs ce o citeam, am înțeles de ce Tartt a câștigat Premiul Pulitzer pentru acest roman: ea țese drama, suspansul, tensiunea și filosofia împreună, într-o frumoasă tapițerie bogat colorată. Tartt deschide dialogul cu conversații profunde despre destin, moralitate, artă, iubire și identitate. Unele dintre paradoxurile pe care le descrie amintesc de paradoxurile biblice ale lui Iisus.

Într-o cultură modernă care propune constant „să iți urmezi inima”, întrebarea lui Tartt pare să prezinte o predică diferită, una contraculturală.

Nimic nu este spus la întâmplare în acest roman. Există întorsături de situație inteligente în aceste pagini care atenuează anxietatea pe care mi-au lăsat-o vechile romane thriller.

Pe scurt, această este o lectură grozavă. Vă sugerez să o citiți cu atenție și, deși este tentant să o parcurgeți cu mai mare rapiditate (deoarece cartea are dimensiuni atât de descurajante), citiți-o în mod deliberat. Cred că vă veți bucura cu adevărat de ea.”

I-am auzit pe câțiva dintre prietenii mei plângându-se de faptul că au încercat să revină la obiceiul de a citi cărți, însă nu au reușit să găsească una care să le mențină atenția prea mult timp.

În acest articol, am ales o listă de cărți scurte, pe care le puteți termina într-o singură zi. Am scris un articol despre cum putem citi o carte în 4 zile, dar nu am enumerat niciodată anumite cărți pe care le putem citi. Așadar, în lista de mai jos, veți găsi câteva recomandări de ficțiune și non-ficțiune, foarte îndrăgite de către cititori. Sunt ferm convinsă că orice cititor, fie el începător sau experimentat, le va aprecia.

1. “Feminist(ă), feminiști” – Chimamanda Ngozi Adichie

Această carte scurtă este plină de motive pentru care noi toți ar trebui să fim feminiști. Mi-a plăcut să o citesc, dar eram deja conștientă de majoritatea ideilor pe care autoarea le-a propus. Ca femeie trăind într-o țară în curs de dezvoltare, m-am confruntat cu situații similare sau mai rele, așa cum este descris în carte. Mi-ar plăcea să știu că mai mulți bărbați ar citi această carte. Împărtășesc aici una dintre cele mai dificile citate regăsite în carte, citat cunoscut de fanii artistei Beyonce din melodia sa, „Flawless” :

“”[…] facem un deserviciu mult mai mare fetelor, pentru că le creștem pentru a face față ego-urilor fragile ale bărbaților. Învățăm fetele să se micșoreze, să se facă mici. Le spunem fetelor: Poți avea ambiție, dar nu prea multă. Ar trebui să urmărești să ai succes, dar nu prea mult succes. Altfel, ameninți bărbatul.””

2. “Coraline” – Neil Gaiman

„Coraline” este povestea unei fetițe care pornește într-o aventură, antagonista ei fiind o vrăjitoare malefică. Romanul urmează toate etapele unei povești despre „copil vs vrăjitoare”, fiind superb detaliată. Neil Gaiman reușește să creeze o carte scurtă minunată. Cei care sunt familiarizați cu scrisul lui Neil Gaiman vor fi conștienți de onestitatea crudă pe care o pune în poveștile sale, iar „Coraline” nu este diferită. Legătura părinte-copil, explorată cu o măiestrie atât de delicată, lasă cititorul cu un zâmbet pe fața.

Audiobook-ul, realizat de autorul însuși, este o veritabilă capodoperă. Acesta este completat cu cântece, muzică și dublaje înfiorătoare, fiind o experiență de trei ore extraordinară.

3. “Ascultă cum cântă vântul” – Haruki Murakami

Primul roman al lui Haruki Murakami este o călătorie a naratorului, în timp ce deapănă povești despre cel mai bun prieten al său (The Rat), despre cele trei fete cu care a avut o relație și despre fata care lucrează la magazinul de înregistrări, pe care a întâlnit-o recent și cu care a avut o legătură specială. Povestea începe brusc – cu naratorul prezentându-ne prietenul său și modul în care s-au împrietenit după o ieșire la bere și cartofii prăjiți – și se termină la fel de brusc, când naratorul părăsește orașul pentru a se stabili la Tokyo pentru facultate. Chiar dacă nu există vreo direcție către poveste, te vei simți atras să termini cartea datorită modului seducător în care este scrisă.

Fascinant la această carte este modul „Boku” de redare a ficțiunii – „Boku” este termenul japonez pentru „eu-mine”. Întreaga carte este scrisă sub forma unui dialog între Boku (naratorul) și cititor. De-a lungul cărții, cuvintele lui Murakami te vor face să privești adânc în sufletul tău și te vor face să îți dai seama că oricât de diferit crezi că ești, până la urmă, nu ești singur; sunt oameni care vă simt durerea și vor continua să o simtă.

4. “Ferma animalelor” – George Orwell

Controversata lucrare a lui Orwell a fost una dintre cărțile interzise ani la rândul în școlile din SUA. Cartea poate fi citită și savurată precum o fabulă tradițională cu animale, unde un grup de animale s-au săturat să fie dominate de oameni în toate sferele vieții lor. Astfel, acestea realizează o insurecție de proporții epice, pentru a răsturna oamenii „răi” de la putere și pentru a-și stabili propriul mod de viață „independent” – arând câmpurile, construind mori de vânt și recoltand alimentele pe cont propriu. Din păcate, pentru aceste animale, lucrurile nu rămân la fel de roz. Evenimentele din poveste duc la un sfârșit amuzant, care va lăsa cititorul cu zâmbetul pe buze.

În caz contrar, cartea poate fi luată drept satiră socială- o înțelegere a imperfecțiunilor propriei noastre lumi.

Cartea poate fi interpretată drept o remarcă ironică asupra guvernului (sau asupra celor aflați la putere) și până unde este dispus să meargă pentru a „spăla” creierului cetățenilor săi. Totodată, este pusă în balanță dispoziția cetățenilor de a renunța la controlul asupra propriilor vieți, atâta timp cât pot trăi într-o bulă de negare în care nimic nu este rău în societate.

5. “Love Story” -Erich Segal

Cum să nu te îndrăgostești de o carte care începe cu aceste rânduri:

„Ce poți spune despre o fată de douăzeci și cinci de ani care a murit? Că era frumoasă. Și genială. Că i-a îndrăgit pe Mozart și pe Bach. Și pe Beatles. Și pe mine.”

Pregătiți-vă să va adânciți în pasaje și momente emoționante, pe măsură ce autorul vă conduce într-o călătorie despre ce înseamnă dragostea și cum îți poate afecta aceasta viața. Morala operei este aceea că, oricât de scurtă poate fi povestea de iubire, amintirea ei poate dăinui pentru totdeauna.

Notă: Am scris un articol în care poți afla ce fel de cititor ești în funcție de modul în care citești o carte. Te-ar putea interesa.

Iubirea, în esența sa, înseamnă că nu trebuie să spui niciodată că îți pare rău.

6. “Mic dejun la Tiffany” – Truman Capote

O poveste sfâșietoare, cu personaje defectuoase și credibile în centrul său – „Mic dejun la Tiffany” este încărcat cu citate minunate, care vor rămâne aproape de tine chiar și după ce ultima pagină va fi întoarsă.

7. “Ghidul autostopistului galactic” – Douglas Adams

Un bărbat din Londra și cel mai bun prieten al său devin lipsiți de adăpost atunci când planeta Pământ este distrusă de extratereștri, pentru a face spațiu pentru un drum hiperspațial. Această scurtă și hilară carte vă va duce printr-o călătorie prin univers cu cel mai încântător grup de personaje pe care îl veți întâlni vreodată în literatura SF .

Dar, exceptând acțiunea sa în spațiul cosmic, ceea ce face ca romanul să iasă în evidență este cât de precis înfățișează autorul dorul de casă și sentimentul de nearartenența la un loc propriu – o problemă cu care sunt atacați mulți oameni din generația noastră.

Din păcate, această carte nu mai este disponibilă în limba română. Cu toate acestea, recomand versiunea în engleză datorită originalității scrierii.

8. “Siddhartha” – Herman Hesse

Hesse, scriitor german, a scris „Siddhartha” în 1922. Am inclus această carte în top nu datorită citatelor înțelepte, ci pentru tema sa centrală: importanța urmării propriului traseu în căutarea dezvoltării spirituale. Acest lucru este atât de important în lumea de astăzi, unde cei care încearcă să se regăsească privesc prea adesea spre îndrumatorii lor spirituali, pierzând astfel întreagă esență de a te conecta cu sinele tău interior.

Cartea începe cu tânărul Siddhartha, care își lasă viața confortabilă în căutarea iluminării spirituale. Cel mai bun prieten al său, Govinda, i se alătură. Într-o zi, se întâlnesc cu Buddha, care încearcă să-i convingă să se alăture discipolilor săi. Siddhartha îi spune lui Buddha că, deși crede că învățăturile sale sunt extrem de înțelepte, este credința sa fermă că fiecare individ trebuie să învețe din propriile experiențe. Govinda decide să se alăture lui Buddha în timp ce Siddhartha refuză. Restul romanului este despre călătoria lui Siddhartha prin viață, un traseu al pioșeniei, bogăției, succesului și, în final, al iluminării spirituale.

Consider că mesajul din finalul romanului este puternic și emoționant, susținând ideea de a nu ne externaliza viața spirituală pentru a nu pierde legătura cu lumea noastră internă.

9. “Puterea prezentului” – Eckhart Tolle

Consider că „Puterea prezentului” este una dintre cele mai convingătoare cărți spirituale din ultimii ani.

Ideea principală a lui Eckhart este că nu suntem ceea ce gândim. Atât de multă suferință provine din constantele și involuntarele gânduri, care se nasc în mințile și grijile noastre. Ele ne chinuie, însă de ce se întâmplă acest lucru? Răspunsul este simplu. Gândurile ajung să ne suprasolicite pentru că ne identificăm cu ele. Credem că toate aceste gânduri alcătuiesc cine suntem, însă Eckhart pledează contrariul. Deci, dacă nu suntem gândurile noastre, cine suntem? Suntem conștiința care este conștientă de aceste gânduri. Există un eu (conștientizarea) și gândurile. Două entități.

Dar înțelegerea și încorporarea acestei distincții este cel mai important lucru pe care îl putem face pentru sănătatea noastră mentală, emoțională și spirituală. Citind cartea lui Eckhart, veți înțelege de ce.